Opel Kadett B LS 1.1 55 cp

De fiecare data cand aveti posibilitatea sa conduceti asa ceva, nu ezitati. Nu voi face ca de obicei in acest caz, explicand separat si detaliat parerea mea despre exterior, motor, interior, etc. Masina asta merita mai mult. Plus ca nu avem cum sa comparam aceasta masina cu un model nou, asa cum sunt celelalte masini din sectiunea dedicata testelor auto. Asadar, voi incerca sa mai fac un test drive cu sufletul (curios, primul tot cu un Opel a fost...) si sa va spun ce inseamna sa conduci o masina clasica, veche, de colectie, retro, vintage, cum vreti voi sa-i spuneti.

Voi incerca sa fac o paralela. Peste tot unde ma duc, arunc de gat aparatul meu Leica pe film fabricat in 1970, exact ca masina asta. Daca ma duc la evenimente, sau pur si simplu prin parcuri sau plimbari ca sa fac poze, dau de zeci, sute de alti fotografi cu digitalele la gat. Cu body-uri de mii de Euro, cu lentile si mai scumpe. Ma simt inferior? Dimpotriva. Ceva ce iese in evidenta, ceva ce nu mai are nimeni, acel ceva te face special. Asa este si cu masinile.

In timpul testului am prins cateva zile cu vreme excelenta. Si week-end. Am prins semafoare in care am oprit langa masini noi si scumpe, de peste 100.000 de Euro. Se uita cineva la ei? Nimeni. Toate privirile erau indreptate spre masina cu care eram. Acest Opel Kadett B restaurat de niste pasionati din Bucuresti.

Avand o intelegere cu reprezentanta Opel Romania in scopuri de marketing, au lasat masina din mana pentru cativa oameni din presa. In final, a ajuns si la noi. Opel Kadett B model LS este o masinuta clasica, aflata pe undeva prin mijlocul existentei modelului Kadett. Acest model s-a nascut in 1937, inainte sa-i vina domnului din Germania, cel cu mustata pe mijloc, idei de razboi si cotropire. Au urmat multe generatii de Kadett, pana in 1991, cand acest nume a disparut in favoarea lui Astra. Insa nu am dubii ca istoria se va repeta si numele de Kadett va renaste in cativa ani.

Masina condusa de noi a fost restaurata. Nu la nivel de muzeu, cu investitii exagerate, ci la nivel de pasiune si dedicare maxima. Oricum, masina in forma finalizata arata excelent si intoarce orice privire. Chiar daca luata in mici detalii nu este perfecta. Si nici nu are cum sa fie perfecta, acesta fiind si farmecul ei.

Am mai condus masini vechi in trecut, cea mai veche si mai pretentioasa fiind un Jaguar E-Type, cu a carui cutie abia ma descurcam fara sa caraie din toate sincroanele. Dar nu stiam la ce sa ma astept de la o masina "accesibila" la vremea ei, cu frane pe tamburi ascunse sub toate cele 4 jante. Adica niciun disc, nicio placuta. De servodirectie nici nu se punea problema, sau de vreo pornire usoara, din prima, ca la un motor pe injectie. Sau de centuri de siguranta, airbaguri, ABS, tetiere sau geamuri electrice... Toate aceste dotari existau intr-o forma sau alta pe masini de lux in acea vreme, dar nicidecum pe un Opel micut pentru familie.

Dar sa va spun un secret: de fiecare data cand aveti posibilitatea sa conduceti asa ceva, nu ezitati. Generatiile tinere s-au nascut in epoca airbagurilor si a senzorilor de parcare. Adica traim deja o epoca a sigurantei maxime venite din partea masinilor. Dar ca sa apreciem aceste lucruri, nu strica din cand in cand sa ne suim intr-o masina care nu a auzit de asa ceva. Si nu doar pentru a vedea cu alti ochi ce inseamna tehnologia de azi.

Ci si ca sa traim niste vremuri de mult apuse. Nu mai face nimeni masini cu tabla groasa ca de acoperis, ca de, se ingreuneaza masina. Nu se mai pun oglinzi si manere la portiera din otel cromat solid, costa mult acum. Nici bare de protectie cromate dintr-o bucata nu mai vedem, ca nu stiu ce i-a apucat pe astia cu siguranta pietonilor si alte prostii... Si nici nu vom mai vedea astfel de forme elegante, robuste si solide. Ca de, masina trebuie sa fie aerodinamica, sa consume mai putin si sa ocroteasca corcodusii...

Cu adevarat un monument istoric...

Experienta de intoarcere in timp cu acest Opel Kadett incepe de cum te apropii. Cheie metalica, stearsa, uzata la maximum, pe care o bagi si o "scuturi" de mai multe ori, pana cand se ridica "tumburusul" care blocheaza usa. Manerul rece, metalic, dar inca stralucitor ca in prima zi trebuie tras cu putere. Intri in ea, te asezi si te scufunzi in scaunele moi fara tetiere, care parca iti aduc aminte de o canapea veche de bucatarie, din aia imbracata in vinilin. Totul este manual in habitaclu: reglajele oglinzilor, geamurile, scaunele, frana de mana, ceasurile, tot. Pana si pornirea se face manual. Si asta pentru ca intervine Socul. Da, acelasi Soc ca la Dacie, pe care il tot trageai mai ceva ca maneta unei pompe de roti, pana cand isi facea treaba carburatorul. Insa aici, totul era reglat. Nu trebuia decat tragerea Socului o data, doua pedale ca sa dai ceva "sprituri" de benzina si masina pornea la prima cheie.

Genul de parte frontala pe care o mai poti admira doar in poze: crom peste crom si faruri rotunde.

Odata ce te obisnuiai ca tii in mana maneta unei cutii de viteze nascuta in timpul Razboiului Rece, care vrea sa fie rasfatata precum o balerina virgina, totul decurgea usor. Urma partea inselatoare in care motorul era inca rece. Cu motorul rece, trebuia turata zdravan, ca altfel murea in mers. La fel si la relanti. La fel si cutia de viteze in 4 trepte. Pana cand se incalzea uleiul din cutie, schimbarea treptelor era la fel de sensibila ca aruncarea bradului dupa Anul Nou, cand se scutura la fiecare bruscare. Insa odata ce te obisnuiai ca tii in mana maneta unei cutii de viteze nascuta in timpul Razboiului Rece, care vrea sa fie rasfatata precum o balerina virgina, totul decurgea usor. Cutia nu caraie si nu se chinuie, atata timp cat nu vrei sa schimbi vitezele ca la o masina noua, brusc si din scurt.

Franele despre care spuneam mai sus, cele cu tamburi pe toate rotile, nu au nici servofrana. Dar nu e nimic de speriat aici, ca nici Ferrari F40 nascut vreo 20 de ani mai tarziu nu avea... Si atata timp cat iti aduci aminte in ce masina esti, si ca distanta de franare trebuie sa fie ceva mai mare decat esti obisnuit sa fie, totul decurge normal si elegant. Trebuie insa ca piciorul tau drept sa fie in stare optima de functionare, pentru ca in momentul in care apesi normal si vezi ca nu se intampla nimic, iti trebuie o rezerva mare de putere ca sa infigi bine piciorul in pedala... Inca o parte minunata care contribuie la farmecul special al unei masini vechi.

Odata asternut la drum, obisnuit atat cu pornirea, cat si cu vitezele si cu franele, te poti bucura linistit de tinuta de drum. Dar si de ceea ce iti ofera micul motor de 1.1 litri de sub capota. Pesemne ca masina are numai 755 de kg., asadar cei 55 de caluti fabricati in Russelsheim par ceva mai multi. Si, la fel ca la un motor modern, odata ce prinzi curaj sa calci pedala de acceleratie si sa dai uitarii ca ai o masina de colectie, observi ca demarajul creste simtitor si viteza incepe sa urce chiar bine. Nu am iesit din oras, dar nu am dubii ca masina asta, bine pusa la punct fiind, trece lejer de pragul celor 120 de km. Curaj ti-ar mai trebui.

Nu mi-ar fi rusine sa parchez aceasta masina nici macar in fata unui cazino din Monte Carlo.

Si despre tinuta de drum as mai mentiona ceva. Problema este ca noi suntem obisnuiti cu masini sigure, rigide, care stau bine pe sosea indiferent de viteze sau viraje. Insa in 1970, pun pariu ca acest Kadett era masina ideala pentru orice conditii. Adica lumea avea curaj sa faca cu ea ce facem noi cu masinile noastre. Nu li se parea ca are un ruliu incredibil si ca pare sa se rastoarne daca tragi mai tare de volan, cum mi se parea mie. Deci nu e just sa zicem ca este o masina ce se comporta ciudat la viteze mai mari.

Masina avea un interior curat si elegant, care se asorta cu exteriorul. Fara indoiala ca si interiorul a fost refacut, dar cat mai aproape de original. Pielea artificiala si radio-ul sunt singurele elemente pe care le putem denumi azi "optiuni". In rest, geamuri electrice, proiectoare de ceata galbene, claxon si stergatoare cu o singura viteza. Plus un sistem de climatizare care ne aduce aminte de batranele Dacii: baga mai multa caldura in mers, decat daca dadeai drumul la aeroterma.

Voi trage linie. Si voi spune ca aceasta masina nu are defect. Pentru ca nu are cum sa aiba. Oricat ne-am chinui, orice am face, o vom vedea prin prisma a ceea ce ne inconjoara acum, adica masini noi, moderne, dotate si sigure. Dimpotriva, aceasta masina ar trebui vazuta altfel: orice lucru ce poate fi considerat defect, este de fapt o calitate. Ca in dragoste: ceea ce unii vad ca fiind defecte, altii le vor vedea precum calitati.

Imi place ca masina nu porneste la prima cheie. M-am saturat de porniri de la distanta sau de la buton. Imi place ca geamul se deschide cu ajutorul unei manivele subtiri si ca trebuie ajutat cu palma sa intre la locul sau. Imi place ca nu am centuri de siguranta, airbaguri si nici macar tetiere. Conduc mai prudent, mai atent si mai concentrat. Imi place ca fiecare schimbare de trepte este o loterie. Imi place ca trebuie sa deschid masina cu o cheie si sa pornesc motorul cu alta cheie. Imi place ca aceasta masina ma face sa ma simt viu. Ma face sa ma simt prezent in ea si ma pune mereu sa contribui cu ceva la aceasta actiune pe care o numim condus.

Si stiti de ce imi plac si respect masinile vechi mai mult decat orice? Pentru ca te fac sa te simti sofer. Nu numai un alt element mecanic si electronic ce sta in fund doar ca sa tina volanul. In curand, nici pe ala nu-l vom mai tine, ca se vor ocupa radarele, senzorii si robotii de el.

Experienta la volanul acestui Opel Kadett mi-a placut atat de mult, inca m-a facut sa cumpar o "batranica" din 1974 autohtona. Ca sa imi aduc aminte de fiecare data de trecut, de viitor, dar si sa pretuiesc mai mult prezentul. Pentru ca, in final, asta este scopul unei masini atat de vechi: sa-ti scoata la iveala niste trairi incredibile pe care ai uitat sa le simti, dar si sa te faca sa vezi cu alti ochi prezentul. Si data viitoare cand te vei urca in masina ta fabricata in 2012, iti vei pune centura, vei da drumul la navigatie, te vei bucura de incalzirea in scaune, dar singurul lucru care te va face sa zambesti estei gandul ca ai condus candva o masina fara toate aceste dotari. Si, spre deosebire de acum cand esti doar un posesor oarecare de masina oarecare, lumea din jur se uita la tine si la ea.

Regasire: doua aparate germane, nascute in 1970. Si care inca functioneaza ca in prima zi.